M-a salvat. Mulțumesc, dr. George Ciolacov! (1)

Tot la Vama Veche, ca-n povestea mea,
dar prin 2007

Vă povestesc o întâmplare adevărată, strâns legată de invitatul meu în emisiune, dr. George Ciolacov. Am fost la un pas de cangrena la piciorul drept, iar el m-a salvat. O să-i mulțumesc toată viața.

Totul s-a petrecut demult, acum 12 ani. A fost o grozăvie iscată din nimic - două, trei ore de stat la soare. Atât. Ce n-am știut eu a fost că acel soare chiar era ”cu dinți” - în 2000 au fost unele dintre cele mai puternice explozii solare...

Lucram la Prima TV pe-atunci, prezentam Focus 18, de luni până vineri. Într-o sâmbătă, niște amici m-au convins să dau o fugă până la mare. S-au rugat mult de mine, fiindcă nu eram un fan al mării, nici al soarelui, plus că treceam prin niște încercări personale grele și tindeam să stau mai mult închisă în casă. M-am dus. Sâmbătă seara eram acolo.

Vama Veche... valuri, zumzet, discuții pe plajă, duminică, totul undeva între 11 dimineața și 1-2 după-amiaza. Fără creme și protecții de niciun fel - nu erau la modă. Eram ok. Ceilalți se făcuseră ca racii, dar pe pielea mea nu se vedea nici măcar vreo tentă rozalie, darămite să mă înroșesc! Eram albă-Feta, cum îmi place mie să zic :))

Pe repede înainte, vă duc cu povestea duminică seara, când deja nu mai eram ok: nu mai puteam să mă ridic în picioare și aveam dureri vecine cu leșinul. Am și o fire nițel defectă: rabd cu stoicism și nu-mi place să spun când mă simt rău, ba chiar neg, dacă sunt întrebată... Așa se face că am rămas singură în cort, pretextând că n-am chef să merg nicăieri, în timp ce toată lumea s-a dus la o terasă. (mă feresc de postările prea luuuungi, știu că nu plac, așa că mai fac un episod, ca să vă menajez)


(partea a doua a poveștii, aici)

P.S. Dragilor, nu mai am vreme să scriu acum partea a doua, iertare, așa că revin după emisiune cu continuarea. Uitați-vă la 15.30, o să povestesc acolo și vorbim după :)